CeVad.EU

Am cumparat  Jawbone UP pentru ca un pitic topaia necontenit pe creier inca de cand am citit despre proiect in 2011. Mi s-a parut ca e o mica bijuterie tehnologica si am vrut s-o am.

E o bratara plina de senzori si circuite care monitorizeaza miscarea (pasii), somnul si obiceiurile alimentare, iar cu ajutorul unei aplicatii ofera informatii, statistici si sfaturi ca sa poti duce o viata mai buna si mai sanatoasa.

Stiu, pare “bullshit” (cum zice americanu’) si cusiguranta poti sa traiesti mai sanatos si fara ea, dar pentru lenesi ca mine, e o motivare buna sa mai schimbi cate ceva si sa faci asta intr-un mod care se pliaza pe creierul tau orientat spre gadgeturi si electronice.

In plus, te trezeste mult mai bine decat o alarma galagioasa (vibreaza).

Dupa 10 zile de folosire trag niste concluzii.

PRO:

- Foarte exacta cand vine vorba de miscare si somn.
- Confortabila
- Bateria tine cam cat zic ei ca tine (aproximativ 10 zile)
- Aplicatia e foarte tare, reda datele colectate intr-un mod distractiv si util.
- Scopul pentru care fost creata se confirma la mine.
- Am facut mai multa miscare si an incercat sa dorm mai mult. (ca sa-mi ating norma recomandata)
- M-am mai potolit cand am vazut ca depasesc limita zilnica de calorii.
- M-am distrat cu sfaturile zilnice personalizate pe care le primesc.
- Functia de trezit dimineata e geniala.
- Colecteaza date si de la alte aplicatii (Runkeeper etc.)

CONTRA:

- Nu se sincronizeaza wireless, trebuie s-o infigi in telefon
- Se mai agata in haine cateodata
- Cam scumpa

zile mai proaste, zile mai bune…

Ca sa ridic un colet de la Amazon am ajuns la Oficiul Postal 20. Nu e greu de gasit, Calea Calarasilor 137.

La inceput aam crezut ca am nimerit gresit si ca cel mai probabil ma aflu intr-un vis urat. Cladirea sta sa se prabuseasca, pare ca a fost construita in Cretacic.

In interior miroase a mucegai, e murdar, peretii sunt crapati si ma asteptam din moment in moment sa apara un mexican care sa-mi  vanda niste gaini.

E greu de crezut ca in aceasta derapanatura infecta lucreaza oameni. N-am cine stie simpatii pentru lucratorii postali, dar ce am vazut acolo… e horror.

Mesageria (foto mai jos) are intrare separata si arata mai rau. Mi-am zis ca daca intru, sigur nu mai ies, sau daca ies, o sa ies violat sau batut.

In fine, am intrat sa iau coletul si am scapat cu viata. Cu siguranta Oficiul Postal nr. 20 face parte din zona crepusculara bucuresteana.

Fata care canta in videoclipul asta nu prea stie ce vrea de la viata. Apare si un tip pe care o sa-l numim generic “Fucker”. Ea, fata, doarme intr-un fel de costum de baie, n-am apucat sa-l vad bine pentru ca intra o sticla de parfum in cadru (0:14)

Apoi, in timp ce in melodie zice ca “sta in stres”, in videoclip e super relaxata si bea dintr-o ceasca in timp ce zambeste strengareste (0:35). Pai?

Artistic vorbind, ea se uita la ea cum se joaca cu telefonul in cada. Si cand vine fucker-ul sa-i aduca un ceai, tot ea se sperie ca proasta  si scapa telefonul in apa. Noroc ca era un Sony Xperia Z waterproof! (0:42)

Dupa episodul cu telefonul ea ajunge cumva in alta camera purtata pe brate de fucker. Dar mai e un fucker identic deja pe canapea si o alta ea imbracata in colanti se asaza langa el. Are talpile foarte murdare! (1:06)

Si cand credeam ca nu ne mai poate surprinde cu nimic, fata scoate telefonul din apa, plin de spune, dar functional. Pai daca era waterproof! (1:13)

Apoi avem un cadru genial cu ea care se intretine cu fucker-ul in timp ce in background o alta ea pipaie peretele intr-o pozitie incomoda.

Cam aici se muta outdoor treaba si totul devine mai serios. Ea merge pe strada, se uita dubios la niste furesecuri si apare un labrador care trebuia sa fie fericit ca o vede. N-are nicio treaba, se uita in alta parte. Fata pare totusi fericita. (2:14)

Lucurile evolueaza si tipa ajunge la o sala de balet (cred). Aici apare in scena un rastafarian care canta pe langa ea langa un zid. Brusc… imagini cu ea balerina. (3:08)

La fel ca in restul videoclipului,  fata se uita in zare ca Tom Cruise in Jack Reacher. Monotonia din sala de balet este intrerupta de imagini cu fundul ei de balerina.

Toata treaba se termina nesatisfacator cu o savarina englezeasca pe o masa…

Totusi, bun videoclip, din partea noastra primeste un 8 solid!

Pentru ca se apropie 1 mai, Antena 3 s-a gandit sa faca un frumos reportaj despre “10 lucruri care iti post strica vacanta de 1 mai“. Incepe foarte frumos, filmare din “Vama”, politist haios, interviu cu o “vamaioata” semi-revoltata” si apoi se trece la cocalari care intra cu masina pe plaja.

In fine, totul pare super autentic, numai ca primele 2 minute nu sunt filmate de Antena 3, le-au gasit si ei pe net pe undeva (sper). Si pentru ca totul e gratuit pe net, le-au difizat ca fiind ale lor. Nu sursa, nu nimic. (nici macar mizeria cu “sursa: youtube”)

Intamplarea face ca acele prime 2 minute din reportajul Antenei 3 sa fie furate dintr-un documentar realizat de un prieten in 2008 (Vama Kitsch Project). A fost un moft de-al lui si l-a facut impreuna cu prieteni chiar in perioada asta a anului. Pe realizatorul materialului furat de Antena 3 il cheama Daniel Sandu si nu stia nimic. Nu l-a sunat nimeni. Româneste.

Cam pe la 21.41 (30 aprilie 2013) au difuzat “reportajul”. Am gasit si eu pe net inregistrarea:

antena3fura

Ma uit la Spotify, Gmail, imgur, Instagram, Skype si imi dau seama ce avans a avut Yahoo!, dar si-a batut joc de el (Yahoo Music, Yahoo Mail, Flickr, Yahoo Messenger ).

Si mai sunt multe alte trenuri pe care le-a ratat (si unele pe care nici nu le-a aflat).

Asta e

dar ma abtin

Victorinox Swiss Army Bike Tool – 50$

Mr. P Lick Mug – 20$

Fold Flat Grill – 70$

Nike B Zoom Stefan Janovski – 60$

Eames Black Ash Lounge Chair & Ottoman – 6000$

Total economii: 6200$

Dosarul pentru autorizatie

Spuneam (sau nu) la un moment dat ca renovarea asta s-a lasat cu victime. Adica un perete a trebuit sa dispara ca sa faca loc pentru o bucatarie cu 3 metri patrati mai mare. Eeeeee, treaba asta cu daramatul peretelui e complicata tare… mai ales daca vrei sa fii cinstit sa sa iei autorizatie.

Arhitecti, cereri, drumuri, dosare, proiecte, taxe, bani (o caruta) si multe alte hartii. Cel mai bine e sa se ocupe altcineva, eu n-am avut absolut nicio legatura, dar stiu sigur ca a fost greu (the wife is the hero). Dosarul e deja supraponderal (foto).

In fine, vine si ziua cand trebuie sa pui jos peretele. Am auzit tot felul de SF-uri cu jeturi de apa sau mega masinarii care rup betonul in 15, dar pana la urma am ajuns sa-l daram tot cu barosul. Praf, zgomot, moloz si vecini nervosi, a fost super greu. Eu n-am avut nicio legatura, dar m-am uitat si stiu cu siguranta ca a fost greu.

S-a terminat in 2 zile si dupa cateva “amenintari cu politia” a fost bine.

Cam in acest moment am inceput sa vad finalul. Au fost si cateva cateva certuri cu zugravii, s-au incins putin spiritele cand s-a ajuns la o masca de gips-carton care nu era prevazuta in discutia initiala.

Urmeaza apoi partea cu zugravitul. N-am prea multe vorbe, numai ca eu am luat cea mai scumpa vopsea de la Alpina (German stuff) si a fost o mare teapa. Ca sa stiti, sunt niste galeti albe cu capac portocaliu si o pisica alba pe eticheta. Tipul de la Hornbach avea orgasm cand a recomandat-o. Nici macar pe aproape. Si nu va zgarciti la trafaleti, conteaza.

In rest… maruntisuri. Unele mai placute altele mai neplacute. Ideea e sa iasa lucrarea.

Revin cu o galerie  foto “before & after”

PS: Da, stiu, “demolatorii” sunt “roz”